Aseara am avut brusc revelatia faptului ca traiesc in mijlocul unei populatii care nu-mi seamana deloc: ideologic, educational, moral...
Mi-am adus aminte, depilda, ca intamplandu-se sa-mi continui studiile la 28 de ani, lucrurile s-au potrivit in asa fel incat am devenit colega cu oameni cu 10 ani mai tineri decat mine. Mai tarziu, la locul de munca, am avut de asemenea colegi cu mult mai tineri. Atat la facultate, cat si la serviciu, nu mi-am gasit locul printre ei. Oamenii acestia, imi pare rau ca o spun, erau cu mult mai batrani decat mine si gandeau ca o turma de primitivi.
Imi amintesc cum un coleg de facultate, altfel un tip destept, pasionat de grafica pe calculator, preamarea comunismul, pentru simplu motiv ca parintii (oameni simpli) primisera un apartament pe vremea lui Ceausescu si aveau un loc de munca stabil. Astfel de monstri alcatuiesc 90% din societatea romaneasca de astazi si sunt solidari. Ei reprezinta un amalgam imens de uratenie si ignoranta. Ei au pus umarul ca fosta securitate/fostii nomenclaturisti sa aiba astazi puterea economica pe care o au si sa aduca societatea romaneasca in pragul falimentului moral si cultural.
Intrebarea care se pune este: unde e locul nostru, al celorlalti 10%? Mai avem noi vreun rost/vreun rol intr-o astfel de societate? Nu e adevarata sinucidere sa te pui de-a curmezisul acestei gloate de trogloditi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu