miercuri, 12 iunie 2013

CAND O SA SCAPAM DE NOMENCLATURISTI?

Mi-e foarte greu sa nu sufar, in '48 comunistii au decimat toti oamenii de buna credinta, in '89 revolutia anticomunista i-a adus la putere tot pe comunisti, nu numai ca n-au fost inchisi, dar ne conduc astazi si au distrus tara aceasta. Nu pot sa nu sufar cand vad ca fiii analfabeti ai nomenclaturistilor romani au contracte de milioane cu statul, iar eu si alti oameni de buna credinta muncim pentru ei. Da, sunt frustrata din cauza asta. E nevoie de un sistem foarte bine pus la punct care sa-i scoata din circuit pe infractorii acestia. Banii ar trebui sa ajunga pe mana oamenilor talentati si de bun simt, nu la nomenclaturisti, fosti securisti, informatori si alti criminali.

luni, 7 mai 2012

Simbolul orasului Pitesti

Cel mai profund si cutremurator lucru prin care Pitestiul, orasul in care m-am nascut, este cunoscut in strainatate este teribila inchisoare politica, in care in anii '50 sute de intelectuali romani au fost supusi unui tratament inimaginabil. Desi opinia publica internationala vorbeste despre acest incredibil experiment de mutilare si anihilare a personalitatii si de schingiuire fizica a unor oameni profund spiritualizati, in Pitesti nu se vorbeste despre asa ceva, e ca o teama indusa parca de autoritatile publice din acest oras, autoritati alcatuite in mare masura din vasnici uramsi ai tortionarilor de la Pitesti. Nu se vrea realizarea unui Memorial, nu se vrea construirea unei biserici in memoria Mucenicilor de aici.

Ar fi normal ca inchisoarea politica de la Pitesti sa devina simbolul acestui oras.

joi, 26 aprilie 2012

Pasi mici

Pentru ca in Romania evolutia politica este mai alambicata decat oriunde in lume, incerc de 7 ani sa ma adaptez evenimentelor, sa iau partea buna a lucrurilor. E clar ca tara noastra plateste inca tribut comunismului si ca, in mare masura, fosta securitate comunista este si astazi cea care trage sforile... Mi se arunca in fata ca PDL-ul este totusi un partid neocomunist, fiind alcatuit prin unierea PD-ului (format la randu-i din neocomunisti FSN-isti), cu Partidul Liberal Democrat. Critica asta mi-o aduc de obicei comunisti incurabili, colaboratori fara leac ai securitatii, oameni inraiti si uratiti.

Chiar daca nu este perfecta, schimbarea produsa in 2004 e totusi salutara. Reformele de dreapta ale PDL-ului vor da fara indoiala roade foarte curand.

Sunt multe frustrari adunate in aproximativ 15 ani de guvernare neocomunista a PSD-ului/ PDSR-ului si de lafaire in avutul public a fostilor nomenclaturisti. Cand Basescu a venit la putere, acestia detineau deja suprematia economica, fiind imposibil de inlaturat. Situatia asta de compromis e totusi mai de acceptat decat nenorocirea adusa de Ion Iliescu acestei tari timp de 15 ani.

marți, 27 martie 2012

O Romanie nationalista si erotica

Incepuse sa se teama, vroia sa scape, daca ar fi cerut ajutorul, n-ar fi luat-o nimeni in seama. El se putea da drept sotul ei. Inima ii batea tare si aproape ca se vedea moarta sau, in cel mai bun caz, inchisa intr-o incapere intunecata si scoasa doar la futut. Ii trecuse prin minte si varianta "traficului de organe", nu se pricepea la femei, dar banuia ca cele ca ea nu mai au cautare (avea aproape 39 de ani). Tanarul chel si cu cicatrici pe fata, imbracat in traditionalul trening moldovenesc, nu dadea semne de ingaduinta. Oamenii treceau nepasatori prin parc, doar cativa isi opreau pentru o secunda privirea asupra bizarului cuplu. Matilda isi facea tot felul de scenarii de salvare. Ii spuse ca are programare la medic, ca trebuie sa ajunga in oras pana la ora 7. Dar nicio sansa, killer-ul o strangea cu putere de brat si din cand in cand o smucea scurt ca sa-i potoleasca pofta de eliberare.

Avea farurile defecte la masina si curand se intuneca. Ii propuse un targ, el sa se duca sa-si repare farurile, in timp ce ea se va duce la medic, urmand ca la ora 9 sa se intalneasca in acelas loc.

Matilda se simtea prinsa intr-o situatie stupida, in fond nu-si dorise decat o banala conversatie si eventual o partida de sex. Era la varsta la care nu se putea altfel... Nu calcase pe nimeni pe bataturi si nu intelegea de ce trebuie sa fie traumatizata in felul asta. Incepuse sa-si dea seama cat de complexa e lumea, ce exemplare ciudate o populeaza. Cu o ultima sfortare incerca sa-l convinga ca e prea batrana pentru el. Aproape ca o pufnea rasul la ce idiotenii putea sa debiteze, dar, na', trebuia sa scape.

In sfarsit, in drumul spre oras ii trimise un mesaj in care il anunta ca are cancer si va muri curand. Killer-ul ii raspunse induiosat:" vai, de-asta ma respingeai tu, imi pare atat de rau". Rasufla usurata.

La 7 era in oras. La celebrarea liderului ultranationalist tembel, lumea se ducea ca la circ. Nu putea sa creada ce gusturi grotesti puteau avea oamenii, cata lipsa de seninatate si spirit analitic. Chiar sa nu fi observat nimeni ca omul asta avea probleme cu capul? Citise undeva ca pe vreamea lui ceausescu, el si altii ca el, violau copile provenite din familii sarace, pe unele chiar omorandu-le in jocuri erotice grotesti.

luni, 1 august 2011

O Romanie care nu mai e a mea

Aseara am avut brusc revelatia faptului ca traiesc in mijlocul unei populatii care nu-mi seamana deloc: ideologic, educational, moral...

Mi-am adus aminte, depilda, ca intamplandu-se sa-mi continui studiile la 28 de ani, lucrurile s-au potrivit in asa fel incat am devenit colega cu oameni cu 10 ani mai tineri decat mine. Mai tarziu, la locul de munca, am avut de asemenea colegi cu mult mai tineri. Atat la facultate, cat si la serviciu, nu mi-am gasit locul printre ei. Oamenii acestia, imi pare rau ca o spun, erau cu mult mai batrani decat mine si gandeau ca o turma de primitivi.

Imi amintesc cum un coleg de facultate, altfel un tip destept, pasionat de grafica pe calculator, preamarea comunismul, pentru simplu motiv ca parintii (oameni simpli) primisera un apartament pe vremea lui Ceausescu si aveau un loc de munca stabil. Astfel de monstri alcatuiesc 90% din societatea romaneasca de astazi si sunt solidari. Ei reprezinta un amalgam imens de uratenie si ignoranta. Ei au pus umarul ca fosta securitate/fostii nomenclaturisti sa aiba astazi puterea economica pe care o au si sa aduca societatea romaneasca in pragul falimentului moral si cultural.

Intrebarea care se pune este: unde e locul nostru, al celorlalti 10%? Mai avem noi vreun rost/vreun rol intr-o astfel de societate? Nu e adevarata sinucidere sa te pui de-a curmezisul acestei gloate de trogloditi?

vineri, 29 aprilie 2011

Eu traiesc in lumea Ilincai

Ilinca este strabunica mea. Cea care m-a crescut pana la 8 ani. Fiica de preot si sotia celui mai bogat negustor din Pitesti. Ilinca, careia eu ii spuneam Icuta, era cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o vreodata. Parul lung pana la genunchi si-l ingrijea cu multa atentie. Dupa baie il imbalsama cu ulei de masline, apoi il impletea si-l prindea intr-un coc la ceafa. Umbla imbracata in negru, pentru ca-i murisera fiul, nora si sotul.

Cand au venit comunistii de la sfatul popular impreuna cu un vecin sa-i ia din pamantul si asa imputinat, si au amenintat-o ca-i baga baiatul in puscarie, ea le-a raspuns: "Bagati-l maica, si sa-mi spuneti si mie ce mai face, ca mi-e dor de el". Baiatul ei, Costica, murise de mult. Comunistii se refereau de fapt la nepotul ei, Florin, tatal meu. Dar exprimarea lor gresita i-a dat prilejul Icutei sa-i ia in raspar. Aveam 6 ani cand am fost partasa la aceasta intamplare.

L-am cunoscut si pe Icutu, sotul Ilincai, conu Tudorica, cum ii spuneau satenii. Era un barbat solitar, traia in post si rugaciune. Nu iesea decat arareori din camera lui. Mie imi spunea Emilia si am simtit dragostea si protectia lui pe parcursul celor cativa ani de viata in care l-am apucat.

Casa lor de la Izvoru era de un bun gust desavarsit, ca si casa din Pitesti, de pe Vasile Lupu, in care eu n-am mai apucat sa stau. A fost luata de un nomenclaturist, dupa ce inainte fusese invadata de chiriasi. Si astazi in aceasta casa stau copiii acestui nomenclaturist.

Icutu era un om puternic. Dupa ce i-a fost luat totul, a reusit sa supravietuiasca, angajandu-se ca vanzator la stat. Apoi s-a retras in casa de la Izvoru si si-a dedicat tot restul vietii lui Dumnezeu.

Si-a prevazut moartea. Le-a cerut femeilor care il vegheau ( caci asa era obiceiul in sat, cand un om tragea sa moara) sa ii aduca o farfurie cu orez la ora 12 noaptea. Si exact la ora 12 a murit.

joi, 7 aprilie 2011

***

Cand traiesti in miasma cea mai cumplita, in suferinta cea mai amara, esti cel mai aproape de Dumnezeu.